Jurnalul lui Adam si al Evei

Jurnalul lui Adam si al Evei, dupa Mark Twain pe scena Godot Cafe Teatru.

Regia este semnata de Eugen Gyemant, iar in distributie ii regasim pe Dana Rogoz si Dan Radulescu.

 

Jurnalul lui Adam si al Evei este un spectacol despre inceput, despre viata, despre dragoste, despre el si ea. Un spectacol care iti da fiori fiori si te rascoleste; un spectacol emotionant in care sunt impletite cu maiestrie trairile si sentimentele Evei cu trairile si sentimentele lui Adam. Eva este femeia pura, gingasa, blanda, iubitoare. Dana Rogoz este o adevarata Eva, are o voce calda, dragastoasa si stie exact cand sa vorbeasca hotarat si cand sa fie mai blanda, cand si cat sa astepte, stie ce vrea si nimic nu ii sta in cale.

Adam este barbatul linistit, pragmatic, suspicios, sensibil. Dan Radulescu reuseste sa-i dea un aer boem si misterios acestui Adam, este natural si transmite multa emotie si sensibilitate. Usor, usor Adam si Eva se descopera, se accepta reciproc si devin un frumos tot: “noi”.

Cum a inceput totul? Ce este dragostea si de unde vine ea? De ce iubim? Pur si simplu. Fiecare lucru se intampla atunci cand trebuie, fix pentru ca asa trebuie. Nu avem voie sa fortam lucrurile ori sa ne plangem de ceea ce primim. Din contra, avem datoria de a ne bucura de viata, de iubire, de momentele petrecute alaturi de cei care sunt langa noi. Iar atunci cand ceva nu este asa cum ne dorim, sa induram cu stoicism, sa fim optimisti si rabdatori si lucrurile bune se vor intampla de la sine, intr-un final. Pur si simplu.

 

 

Toata saptamana m-am invartit in jurul lui incercand sa facem cunostinta. A trebuit sa fac eu conversatie pentru ca el este foarte timid, insa asta nu m-a deranjat. Parea multumit sa ma aiba in jur, iar eu am folosit sociabilul pronume “noi” mereu, pentru ca parea flatat sa-l includ si pe el.

Creatura asta noua cu parul lung ma cam incurca. Imi da mereu tarcoale si ma urmareste. Nu prea-mi place, fiindca nu-s obisnuit cu societatea. Mai bine statea cu celelalte animale… Azi e timp noros, bate vant de la rasarit. Cred c-o sa vina ploaia peste noi… “Noi?” De unde-oi mai fi scos si cuvantul asta? Ah, mi-aduc aminte: il spune mereu creatura cea noua.

 

Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand…….. cred ca il iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, ca-i asa cum am spus la-nceput: genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si statisticilor. Ea vine nu se stie de unde si nu se poate explica. Nici nu-i nevoie. Asa gandesc eu.

Comments

  1. Pingback: Eugen Gyemant

  2. Pingback: Omul Perna

  3. Pingback: Omul Perna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *