Cuvantul Tata

Primul titlu care mi-a atras atentia in cadrul Festivalului International de Teatru NETA 2015 a fost spectacolul “Cuvantul Tata”. Si mi-am dorit mult sa-l vad. Ma asteptam sa ma emotioneze, avand in vedere ca sunt sensibila la Cuvantul Tata, insa nu am crezut ca poate sa ma rascoleasca atat de profund.

“Cuvantul Tata” este un spectacol despre radacini, regasire, libertate si despre timp.

 

Cuvantul Tata

de Gabriele Vacis

Regia: Gabriele Vacis

Distributia: Irina Andreeva (Bulgaria), Aleksandra Gronoswka (Polonia), Simona Spirovska (Macedonia), Alessandra Crocco, Annachiara Ingrosso, Maria Rosaria Ponzetta

la Teatrul National Bucuresti, in cadrul Festivalului International de Teatru NETA 2015

 

Tata (romana) = Father (engleza) = Padre (italiana) = Tatko (macedoneana) = Vater (germana) = Baba (turca) = Pere (franceza)

 

Sase tinere se afla la o raspantie de drum in prezent. Fetele isi spun povestea… in cuvinte, imagini, muzica si dans. Incercam sa fim ceea ce credem ca isi doresc cei dragi noua sa fim si de aceea nu vom avea niciodata liniste si fericire pura. Parca am merge pe sarma.

Temerile ies la suprafata, furia se revarsa dupa ani de zile, iar fetele simt nevoia sa-si elibereze sufletul, sa-si strige durerea. Doar asa, dupa ce se elibereaza de durere si frustrari, se vor regasi si vor putea merge mai departe.

 

Tatal este un simbol al valorii, al dominatiei, al posesiei. El este o reprezentare a oricarei figuri de autoritate. Tatal este cel mai drag barbat din viata unei fete. Sau… cel putin, asa ar trebui sa fie.

Spectacolul Cuvantul Tata este un spectacol de psiho-analiza al relatiei tata-fiica. Este un spectacol dinamic, creativ, original si incarcat de emotie. Mi-a placut mult spectacolul si m-au miscat povestile fetelor. Mi s-a facut pielea de gaina ascultand amintirile celei care a trait ani de zile sub comunism. A fost placut sa rememorez alaturi de aceste sase tinere bucatica aceea minunata a copilariei: desenele animate Nu Zaietz Pagadi si jocurile video Pac-Man.

 

Cuvantul Tata este un spectacol atat de real si atat de dureros. Un spectacol care m-a confruntat cu mine, mi-a umplut ochii de lacrimi, mi-a rascolit sufletul, amintirile si m-a ajutat sa inteleg ca doar timpul poate vindeca. “Timpul este un mister banal.”

Iarta-ma, tati… iarta-ma… voiam doar sa stiu cat timp mai am… cat timp mai am de trait… si cum?

Sorry daddy… sorry … I just wanted to know how much time I have… how much time I have to live… and how?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*