Din zbuciumul captivitatii

Din zbuciumul captivitatii

De la 3 noiembrie 1916 pana la 30 iunie 1918

de Maior Gheorghe Caracas

Colectia “Istorie cu blazon”, Editura Corint

Citind aceste pagini, am simtit ca trec odata cu autorul prin clipele grele traite de el ca prizonier al nemtilor in Primul Razboi Mondial, prin tot acest zbucium al captivitatii, sperand alaturi de acesta la libertate.

Din zbuciumul captivitatii este o carte care te copleseste inca de la prima pagina. O carte despre dragostea de tara, dragostea de familie, despre camaraderie si compasiune, despre (dorinta de) libertate. O carte – testimonial scrisa in cuvinte simple, dar cu o voce foarte puternica.

 

Pe 3 noiembrie 1916, pe Clabucetul Taurului de la Predeal putini erau militarii romani ramasi inca in viata. Insa, intr-o fractiune de secunda au fost prinsi si s-au trezit prizonieri. Printre acestia se afla si Maiorul Gheorghe Caracas, care ajunge in lagarul de trecere Danholm, din orasul Stralsund, de unde este dus mai departe in lagarul Ostenholzer Moor, de langa Schwarmstedt. Lagarul era asezat in mijlocul unor terenuri mocirloase, la 7 km departare de calea ferata care leaga orasul Schwarmstedt de orasul Hanovra. Aici conditiile sunt vitrege, “trebuiau puteri supraomenesti pentru a suporta amarul asa-zisului lagar si spre a rabda jignirile ce ni se aduceau la tot pasul, fara nicio crutare.”, astfel ca maiorul Ghe. Caracas este hotarat sa fuga din lagar.

Ca hrana, prizonierii primeau o bucata de paine si supa de gulii. Maiorul a trebuit sa faca economii din singura paine care i se dadea, pentru a avea ceva provizii spre a duce la indeplinire planul sau de evadare. “Trebuie sa fi suferit de foame asa cum am suferit noi in lagar, ca sa-si dea cineva seama de cata putere de vointa aveam nevoie, pentru a realiza acest lucru.”

Si iata ca intr-o seara, maiorul Ghe. Caracas a reusit sa fuga din lagar, sa paseasca spre libertate. Emotia mea ca cititor a fost extraordinar de mare. Am calatorit alaturi de ofiter prin Germania, de la Celle la Hanovra, Charlottenburg si Berlin. Am simtit nevoia sa urmaresc o harta pentru a intelege mai bine drumul militarului roman. Si, ca o paranteza, cred ca ar fi potrivita in carte o harta micuta, alaturi de imaginile prizonierilor romani din lagare.

 

Din Berlin ofiterul urma sa ajunga in Stuttgart, iar apoi sa treaca frontiera spre Elvetia. Insa… soarta i-a fost potrivnica. A fost prins si trimis la inchisoarea din Marienburg, iar mai apoi din nou in lagarul Schwarmstedt, unde a dat peste aceleasi conditii mizere. Dar nu a stat prea mult aici, caci a fost mutat in fortul de la Zorndorf, apoi in lagarul de la Beeskow si in cel de la Gorgast. Nicio clipa, in tot acest periplu al sau, ofiterul nu a renuntat la nadejdea de a scapa, de a fi din nou liber. Si nu era singurul care nadajduia.

“Era nespus de interesant sa vezi unde putea ajunge spiritul inventiv stimulat de dorul libertatii. Cu toate perchezitiile corporale, cu toata asprimea nemtilor in controlul bagajelor, atat la plecarea cat si la sosirea din lagar, cu toate perchezitiile lor fara de veste prin camere, dulapuri, bagaje si asternuturi, totusi ei nu izbuteau niciodata sa dea de urma celor necesare pentru fuga, ca busole, cleste, harti, bani si chiar haine civile, ascunse cu o adevarata maiestrie.”

Maiorul Ghe. Caracas a mai avut doua tentative de fuga, dar fara reusita din pacate.

Cartea sa este un jurnal scris simplu, dar apasat, plin de emotie, de putere si de patriotism. Descrierile sunt detaliate, fie ca vorbim despre descrierea evadarilor, fie a chinurilor pe care le indura prizonierii in lagare: foamete, neputinta, frig, mizerie. Este foarte bine prezentat sentimentul de solidaritate dintre ofiterii romani si cei francezi in mod special, dar si cei rusi sau englezi. Ce mi s-a parut interesant este faptul ca exista o biblioteca in lagare, iar ofiterii puteau astfel sa-si cultive spiritul si invatau limbi straine.

 

Cred ca astfel de carti ar trebui recomandate a fi citite in scoala/liceu, la orele de istorie. Nu am putut niciodata sa invat datele istorice, desi imi placea materia. Astfel de lecturi cred ca m-ar fi motivat mai bine sa invat si sa inteleg istoria.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *