Hainute botez

Imi plac tare mult copiii. Oricat de obosit sau ingandurat ai fi, este imposibil sa nu te luminezi atunci cand auzi un glascior de copil. Sa nu mai spun ca atunci cand vezi un copilas razand este imposibil sa nu incepi si tu sa razi; de rasul lui macar, daca alte motive consideri ca nu ai.

Copiii dau culoare vietii, lumina si caldura, inspira candoare, dragoste si aduc multe zambete sincere. Chiar si intr-o imagine, chiar si atunci cand nu ai nimic de impartit cu acel copil, deoarece nu il cunosti. O perioada lunga am avut pe desktop imaginea unui copilas care manca Nutella direct din borcan si avea manutele pline de crema si la gurita era murdarel, de asemenea. Imi dadea asa o stare de bine, ori de cate ori priveam acea imagine, inainte sa ma apuc de lucru. Emana atata puritate si bucurie, ceva de nedescris.

Zilele trecute am gasit intamplator pe internet o alta imagine simpatica cu un copilas. Vorbea la telefon si spunea: “Azi, la biserica, un barbat in rochie neagra a incercat sa ma inece! Si mai grav de atat… familia mea statea si facea poze!” Mi s-a parut atat de haios si m-a dus cu gandul la filmul “Look who’s talking” (1989) cu John Travolta si Kirstie Alley. Daca am putea sa citim gandurile copiiilor cred ca ne-am amuza copios. Sunt atat de inocenti si sinceri, atat de naivi, dar au atata dreptate de cele mai multe ori.

Daca tot stim ce spune copilul la botez referitor la preot si la familia sa, cum ar fi sa aflam ce gandeste despre tinuta pe care este obligat sa o poarte in acele momente? Oare se simte o mica vedeta si sta de placere la poze sau i se pare stanjenitor si abia asteapta sa scape de nebunie? Intra in rolul micutei printese/micului cavaler sau i se pare prea mult si vrea mai repede acasa si plange, caci cine stie poate realizeaza si parintii?

Chiar as fi curioasa sa ascult gandurile unui copilas de la botezul sau. Cum vede el toata aceasta poveste, de la pregatiri si tinuta pana la poze si marea petrecere. Noua (parinti, bunici, nasi, invitati) ni se umple sufletul de bucurie cand ii vedem asa draguti si ne dorim sa pastram cat mai mult in inima imaginea lor dragalasa.

Sunt numeroase hainute de botez, care mai de care mai simpatice. Nici nu stim ce sa alegem intr-un asemenea moment, sunt foarte multe minunatii si ajungem sa ne facem zeci de scenarii in minte. In plus, suntem diferiti: unii mai conservatori, altii mai rebeli, si niciodata la un asemenea eveniment nu vom putea multumi pe toata lumea. Asadar, sfatul meu ar fi sa pastram cat de cat traditia crestineasca si sa imbracam copilul in alb, deoarece albul inseamna puritate.

Daca totusi nu se vrea alb sub nicio forma, atunci eu recomand sa alegeti culori pastelate (verde, roz, albastru deschis, galben s.a.). Ganditi-va apoi la materialul hainutelor. Sa fie un material sanatos, eventual bumbac, in care copilul sa se simta bine, confortabil. Si eventual, eu as recoamnda sa aveti si hainute de schimb la voi. Este bine sa fim prevazatori, nu?

Acestea fiind spuse, sa aveti petrecere frumoasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *