O revoltata in Rusia bolsevica

O revoltata in Rusia bolsevica

de Evghenia Iaroslavskaia-Markon

Editura Corint 

 

In urma cu ceva vreme am citit cartea “O revoltata in Rusia bolsevica”, insa cu greu reusesc si astazi sa scriu despre ea. Textul m-a coplesit si nu il voi uita prea curand. Povestea de viata a Evgheniei este puternica, apasatoare, brutala, cutremuratoare.

Evghenia Iaroslavskaia-Markon (14.05.1902 – 20.06.1931) s-a nascut intr-o familie de evrei instariti si ar fi avut posibilitatea sa duca o viata linistita si senina. Insa, iubind ideea de revolutie si avand o fire rebela, Evghenia fuge de acasa. Fura, vinde ziare, doarme printre vagabonzi. La sfarsitul anului 1922, la o serata a clubului biocosmistilor, il cunoaste pe Aleksandr Borisovici Iaroslavski, poetul anarhist, cu care se casatoreste si pe care il urmeaza in actiunile sale de propaganda revolutionara, antireligioasa si antibolsevica. Aleksandr B. Iaroslavski ii spunea: “E suficient sa te las un minut sa stai singura undeva intr-o piateta si pot sa fiu sigur ca, atunci cand ma intorc, o sa fii inconjurata de prostituate  si de hoti de buzunar!” Asta pentru ca Evgheniei ii placea sa studieze viata oamenilor simpli, “scursurile societatii”.

Evghenia Iaroslavskaia-Markon a fost acuzata de propaganda antisovietica, inchisa si executata in iunie 1931 in lagarul de munca din insulele Solovetki (Marea Alba), unul dintre primele lagare de munca din Gulag. Avea doar 29 de ani. Cu aproximativ 4 luni inainte de executie si-a scris autobiografia. Cartea de fata este chiar autobiografia Evgheniei descoperita in 1996 in arhivele FSB, completata de cateva documente care intaresc aceasta poveste de viata incredibila (ex: interogatoriul din ianuarie 1931, relatarea unui gardian, s.a.).

Autoarea se autocaracterizeaza prezentand cele trei forte care au avut o influenta egala asupra ei. Prima forta o reprezinta tatal ei, de la care a mostenit dragostea de stiinta, atitudinea zeflemitoare, gandirea ironica si spiritul de observatie. A doua forta o reprezinta fratii si surorile mamei ei, de la care a mostenit atitudinea revolutionara si a stiut ca atunci cand va creste va deveni revolutionara si ilegalista. A treia forta este bona nemtoaica, de la care a mostenit franchetea brutala, buna-credinta si patriotismul.

Ceea ce m-a induiosat cel mai mult in toata aceasta poveste dureroasa este accidentul Evgheniei. In martie 1923 a cazut sub un tren si a fost nevoie sa-i amputeze ambele picioare. Naturaletea, ironia si sinceritatea cu care Evghenia isi asterne viata pe hartie te rascolesc profund. 

Dupa o asemenea lectura, nu poti decat sa te sa te bucuri de viata si de libertatea ta, de faptul ca esti intreg si mergi pe picioarele tale, de fiecare lucru bun pe care ti-l ofera soarta. Pentru ca esti norocos.

 

Va mai recomand si cartea “Din zbuciumul captivitatii” de Maior Gheorghe Caracas, aparuta la aceeasi editura.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *