Guest Post: Romania in Primul Razboi Mondial

„Romania in Primul Razboi Mondial”

de Glenn E. Torrey

Editura Meteor Publishing (2016)

Titlul original: „The Romanian Battlefront in World War 1”, copyright University Press of Kansas (2012)

 

Cartea de fata reprezinta unul din exemplele rare in care un istoric serios reuseste sa scrie o lucrare de foarte mare valoare pentru domeniul sau care sa poata fi citita le fel de bine de un public fara studii de specialitate, fiind la fel de usor de parcurs ca un roman clasic scris de un prozator renumit. Este practic povestea realizarii Romaniei Mari.

 

Profesorul Glenn E. Torrey (nascut in California) a vizitat pentru prima oara tara noastra in postura de bursier Fulbright pe cand avea doar 30 de ani – la Iasi in anul 1961, revenind de mai multe ori de-a lungul deceniilor care au urmat pentru a studia diverse fonduri si documente de arhiva. Acestea au stat la baza numeroaselor articole si carti pe care le-a scris, in special despre participarea Romaniei in prima conflagratie mondiala, rezultatul cel mai important si mai complet al muncii depuse fiind lucrarea despre care vom vorbi in continuare.

Unul din cele mai importante lucruri pe care le reuseste si pe care cititorul il sesizeaza imediat in scrierea sa este tonul neutru, neimplicarea emotionala care reuseste sa pastreze un echilibru in relatarea evenimentelor din perspectiva tuturor beligerantilor, fara accentele patriotard-nationaliste care razbat din textele unor istorici din tarile implicate in conflict, mai ales la cei din zona Europei Centrale si de Est.

Ar fi inutil sa incerc sa rezum imensa cantitate de evenimente si informatii cuprinse in aceasta carte intr-un articol, dar voi incerca sa evidentiez cateva din lucrurile importante pe care le-am aflat – prin intermediul unor date statistice semnificative sau a unor marturii ale celor implicati direct.

Implicarea armatei romane in razboi

Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial (WW1) a fost pregatita in perioada celor doi ani de neutralitate de la declansarea conflictului prin negocieri intense si dificile purtate de premierul Ion I.C.Bratianu cu fortele Antantei, principalul obiectiv fiind obtinerea sprijinului diplomatic si militar al acestora in vederea obtinerii teritoriilor locuite preponderent de romani in Austro-Ungaria.

Din pacate, in august 1916 armata romana era complet nepregatita pentru razboi, atat ca instruire, cat si ca dotare cu echipament si armament (in special mitraliere si artilerie). Era formata in principal din rezervisti (cu 30 de zile de instructie pe an), supraincarcata la varf (154 de generali activi si in rezerva si doar 220 de maiori!), iar ofiterii sai nu erau conectati la realitatea razboiului modern purtat pe Frontul de Vest, folosind tactici vechi care au dus la mii de victime inutile pe campul de lupta.

Pretul foarte mare platit de tara in campaniile militare ale anului 1916 (cedarea capitalei si Munteniei, pierderile umane) a fost insa asumat politic, angajarea Romaniei in razboi la acel moment fiind decisiva in atitudinea cu care a fost tratata tara noastra de Puterile Aliate la tratatele de pace de dupa conflict si castigurile teritoriale ce i-au fost recunoscute.

Retragerea in Moldova de la sfarsitul anului a permis ca in prima jumatate a lui 1917 armata sa fie reorganizata cu imensul sprijin al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Berthelot, ofiterii acesteia contribuind nu doar prin instructie si antrenament, ci mai ales prin ridicarea moralului trupelor romane. Beneficiind si de noile transporturi de armament sosite pe ruta Oceanul Arctic-Rusia, inclusiv avioane, mitraliere grele, grenade sau tunuri de mare calibru, armata noastra a putut oferi o cu totul alta replica in victoriile defensive obtinute in iulie-august in atacul de la Marasti („prima victorie adevarata din istoria noastra moderna” cum nota maresalul Averescu) si respingerea contraatacurilor de la Marasesti si Oituz. Trupele conduse de generalul Constantin Prezan au lasat o impresie deosebita temutilor adversari germani, tanarul ofiter Erwin Rommel (viitorul feldmaresal si conducator al Afrika Korps din WW2) consemnand in jurnal: „fortele ostile au luat cu asalt creasta goala intr-o multime compacta…mitralierele noastre  trageau in ei si ii secerau…in ciuda pierderilor grele romanii au continuat sa atace pana tarziu in noapte”.

Doar in asaltul localitatii Muncelu in cadrul luptelor de la Marasesti au murit intr-o singura zi 2735 de soldati si ofiteri romani, reusind sa inainteze doar 300 de metri si neajungand mai aproape de 50 de metri de prima linie de sarma ghimpata a inamicului. Printre victime s-a aflat si „eroina de pe Jiu”, locotenentul Ecaterina Teodoroiu.

Revolutia bolsevica condusa de Lenin care a dus la retragerea Rusiei din razboi a silit o Romanie lasata fara suport militar aliat la incheirea unui armistitiu cu Puterile Centrale, urmat de pacea complet defavorabila de la Buftea si demobilizarea armatei. Victoriile Antantei de pe frontul de vest din a doua parte a lui 1918 si prabusirea interna a Germaniei au permis tarii noastre o remobilizare a trupelor (cu mai putin de 24 de ore inainte de semnarea Armistitiului de la 11 noiembrie) si recucerirea Transilvaniei.

Romania Mare nascuta in urma Primului Razboi Mondial era aproape de doua ori mai mare ca teritoriu si populatie fata de Vechiul Regat, dar aceasta dezvoltare a adus cu ea minoritati nemultumite si vecini ostili (care vor profita de urmatoarea conflagratie mondiala pentru a recastiga unele din vechile posesiuni).

Se poate spune insa, fara indoiala, ca Romania contemporana este exprimarea legitima a visului pentru care inaintasii nostrii au facut atatea sacrificii intrand in razboi in 1916.

 

Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici

 

PS: Una din cele mai sincere si covarsitoare carti de memorii scrise despre WW1 pe care le-am citit este „Goodbye to all that”, marturia unui tanar ofiter englez despre atrocele razboi de transee de pe Frontul de Vest.

Robert Graves – viitor profesor universitar la Oxford – a facut parte din un val de scriitori care au fost marcati profund de marele razboi, fiind prieten cu Siegfried Sassoon (poet), George Mallory (pionier al cuceririi Everestului) sau T.E.Lawrence (liderul celebrei revolte arabe).

Intr-unul din pasejele cartii sale povesteste cum prin batalionul sau de infanterie de prima linie (the Royal Welch Fussiliers) ce numara 800 de oameni au trecut pana la finalul conflictului 15.000 de tineri,  pierderile in bataliile cumplite (precum Somme) de pe frontul francez fiind de neimaginat.

In acest an 2018 marcat de festivitati legate de aniversarea a 100 de ani de la incheierea razboiului, primul nostru gand ar trebui sa fie la toate aceste generatii de tineri irosite in floarea varstei, carora li s-a rapit sansa la o viata implinita. Sa ii pastram intotdeauna in memoria noastra.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *