Jurnalul Aurorei Serafim

“Jurnalul Aurorei Serafim” este al treilea roman al Sidoniei Dragusanu, publicat in 1957 si ecranizat in 1987 cu titlul foarte sugestiv “Sa-ti vorbesc despre mine” cu Gheorghe Dinica, Emil Hossu si Ioana Craciunescu, in regia lui Mihai Constantinescu. Anul acesta,  mai exact in octombrie 2018, “Jurnalul Aurorei Serafim” a fost reeditat la editura Hoffman si foarte mult ma bucur, caci altfel poate nu as fi descoperit vreodata aceasta poveste vindecatoare. Ii spun poveste vindecatoare pentru ca m-am regasit in Aurora mai mult decat as fi crezut, am trait alaturi de ea fiecare temere in parte, am suferit alaturi de ea, m-am bucurat alaturi de ea si parca m-am vindecat eu la finalul acestui jurnal. Un jurnal autentic si coplesitor, care aproape ca nu as fi vrut sa se termine.

Jurnalul Aurorei Serafim” spune povestea unei femei care a pierdut mult in viata si careia ii este teama sa mai iubeasca. Insa… iubirea este singura forta capabila sa vindece, sa schimbe destine si chiar sa schimbe lumea. Romanul Sidoniei Dragasanu ne poarta intr-un carusel de emotii, cand mai domol, cand mai in forta, emotii care au rolul de a ne tine captivi in poveste, dar totodata de a ne ajuta sa ne regasim pe noi insine. Indirect, acest jurnal ne provoaca sa intram in pielea personajelor si sa ne gandim la modul in care am reactiona chiar noi in anumite situatii de viata.

Actiunea romanului “Jurnalul Aurorei Serafim” se petrece in Romania anilor ’50, chiar la inceputul epocii de aur. Si totusi actiunea s-ar putea petrece la fel de bine in zilele noastre, caci avem in poveste personaje autentice pe care le vedem des in jurul nostru: copii abandonati si/sau abuzati, copii nazdravani si inocenti; femei materialiste pe de-o parte si femei nesigure in fortele lor pe de alta parte; barbati impulsivi, gelosi, care vor ca femeia sa le fie supusa, dar si barbati blanzi si intelegatori.

Jurnalul Aurorei Serafim

Personajul principal al romanului este Aurora Serafim, o tanara pe care viata a pus-o la grea incercare de-a lungul timpului. Datorita oamenilor care i-au furat energia, personalitatea, siguranta si stima de sine, Aurorei ii este teama sa mai traiasca. Se limiteaza singura si isi impune anumite bariere. Dar vine un moment in care Aurora decide sa inceapa o viata noua. Astfel, ea se dedica carierei de educatoare la o gradinita cu program prelungit. Aurora are un suflet mare si iubeste foarte mult copiii, este o fata buna, cinstita, constiincioasa si introvertita. Total opusa ei este Lavinia, femeia care se lasa cu mandrie intretinuta, se imprumuta pe sine pe termen limitat.

M-a incantat nespus de mult intalnirea Laviniei cu Horia, medicul de la gradinita. M-a uns pe suflet comportamentul lui Horia si intrebarea pe care i-a adresat-o Aurorei dupa plecarea Laviniei: “Ce ai dumneata comun cu aceasta Lavinia?”. Horia este barbatul bland care iubeste copiii si dreptatea, care o “citeste” foarte bine pe Aurora si o respecta si indrageste asa cum este ea. Dar nu doar Horia o remarca pe Aurora, sa stiti. Inginerul Runcan, un vaduv complet depasit de conditia sa de tata a doi gemeni nazdravani, este fascinat de Aurora.

 

Inca fermecata de povestea Aurorei, eu ma opresc aici, lasandu-va sa descoperiti acest jurnal din perspectiva voastra. Lectura placuta!

 

Va mai spun atat: publicarea acestui roman face parte dintr-o initiativa mai ampla, a familiei, de reeditare a operei Sidoniei Dragusanu, scriitoare si jurnalista (1908-1971). Acest proiect incearca sa o aduca in atentia publicului pe una dintre cele mai apreciate autoare din anii ’40 – ’60 si sper sa reuseasca.

Revin cu articole despre celelalte doua romane ale autoarei, reeditate pana in prezent.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *