Guest post: Sa-ti vorbesc despre mine

Sa-ti vorbesc despre mine (1987)

Regia: Mihai Constantinescu

Scenariul: Mihai Contantinescu, adaptat dupa „Jurnalul Aurorei Serafim” de Sidonia Dragusanu

Cu: Ioana Craciunescu, Gheorghe Dinica, Emil Hossu, Adela Marculescu, Gabriela Popescu, Dorina Lazar si altii

Anii 80’ au reprezentat poate perioada cea mai dificila a cinematografiei romanesti din acelasi unic motiv pentru care au fost si un deceniu de suferinta pentru intreaga populatie: regimul comunist. Goana nebuna a dictatorului (pe care nu as vrea sa il mai numesc) pentru plata datoriei externe a condus la imense taieri de buget de la cultura, numarul filmelor produse anual de studiourile de stat scazand drastic. In plus, cenzura ajunge la apogeu, capodopere precum „De ce trag clopotele, Mitica?” al lui Lucian Pintilie sau „Faleze de nisip” de Dan Pita fiind interzise si vazute de marele public abia dupa 1989.

In acest context a existat o tendinta a realizatorilor de film de a se refugia in subiecte privind viata oamenilor simpli, despre activitatea lor la locul de munca si dramele personale/familiale. Calitatea acestor productii variaza mult, tinand cont si de concesiile facute sau nu propagandei comuniste in scenariile respective, de la filme precum „O lumina la etajul X” – practic un produs al sistemului – la modernul „Pas in doi” cu a sa superba coloana sonora de nivel occidental compusa de Adrian Enescu.

Marele merit al filmului „Sa-ti vorbesc despre mine” este tocmai faptul ca este atemporal, putand la fel de bine sa se desfasore in anii 20’ sau in prezent, pentru ca face abstractie de regimul politic si se concentreaza pe a surprinde un fragment din viata unui om obisnuit. Filmul constituie o adaptare – realizata de regizorul Mihai Constantinescu – dupa „Jurnalul Aurorei Serafim” de Sidonia Dragusanu, roman tratat pe larg aici.

 

Sa-ti vorbesc despre mine

Aura (Ioana Craciunescu) este o educatoare de gradinita care isi investeste toata energia si afectiunea in munca cu copii, pe care ii inconjoara cu toata grija si atentia de care poate da dovada. Este remarcabil modul in care este prezentata in film viata cotidiana in cadrul gradinitei, atat din perspectiva cadrelor didactice, dar mai ales prin prisma copiilor: momentele de joaca, la masa, modul in care acestia se ajuta intre ei, serbarile, etc. Si da, cliseul conform caruia copii fura orice scena in care sunt prezenti indiferent de cat de mari sunt actori de langa ei este complet adevarat.

Viata personala a Aurei practic nu exista in debutul povestii, fapt datorat unor evenimente traumatizante care sunt evocate printr-un scurt flashback si prin cele cateva scene in care apare Lavinia, o prietena superficiala si sursa incheierii unei relatii de durata din trecutul Aurei. In curand insa vor intra in universul ei inginerul Liviu Runcan (Gheorghe Dinica), un vaduv care incearca sa isi convinga cei doi baieti gemeni sa vina la gradinita, dar si noul medic al gradinitei, Horia, inspirat interpretat de Emil Hossu.

Filmul beneficiaza din plin de prestatiile – chiar si in roluri de mica intindere – unor imensi actori romani precum Gheorghe Dinica, toate momentele in care acesta apare alaturi de cei doi baieti ai sai fiind pline de umor, ca atunci cand le explica acestora intelesul unor cuvinte  sau ii recupereaza dupa ce plecasera de acasa in expeditie, „au vrut sa plece la Polul Nord dar nu au ajuns decat pana la Gara de Nord, acolo s-au incurcat”, cum ii explica Aurei. Aceasta va reusi sa ii integreze in cadrul gradinitei pe gemenii crescuti fara mama, dar mai mult decat atat il va invata pe tatal lor sa se deschida in relatia cu ei, sa nu mai fie o persoana atat de insingurata si sa accepte ca inca mai are un viitor in ciuda pierderii suferite prin moartea sotiei.

Firul narativ principal al filmului este legat de Nina, o fetita tacuta, slabuta si retrasa, de care Aura se va atasa si va incerca sa afle care sunt motivele pentru care aceasta este atat de speriata. In urma unor absente repetate de la gradinita, educatoarea va descoperi ca Nina este un copil abandonat de parinti, crescuta de un bunic si a II-a sotie a acestuia, care o tin inchisa in casa in majoritatea timpului si nici macar nu o hranesc suficient.

Aura o va duce pe micuta la un consult medical, prilej cu care il cunoaste pe Horia, noul doctor, un om harnic si cu un suflet mare; treptat se vor indragosti unul de altul si vor incepe sa se intalneasca si in afara orelor de serviciu. Singura solutie gasita de cei doi pentru a o salva pe Nina de la existenta de cosmar pe care o avea va fi adoptia – asigurand in acelasi timp si un happy ending unui film care in mod inevitabil nu se putea sfarsi decat asa.

Trebuie evidentiat in mod special jocul Ioanei Craciunescu in rolul principal, o actrita care nu a facut foarte multe filme, dar a fost intotdeauna remarcabila in ele („Ion”, „La capatul liniei” sau mai recentul „Sieranevada”), putand crea cu usurinta atat momente in care sa exprime taria de caracter, convingerile personajului, dar si unele de tandrete, caldura sau melancolie.

 

Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *