Guest post: Padurea spanzuratilor la TNB

Padurea Spanzuratilor

dupa Liviu Rebreanu

Regia si Scenariul: Radu Afrim

Scenografia: Cosmin Florea

Cu: Alexandru Potocean, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Natalia Calin, Ciprian Nicula, Ada Gales si altii

 

Adaptarea lui Radu Afrim dupa „Padurea Spanzuratilor” de Liviu Rebreanu este cel mai bun lucru care s-a intamplat Teatrului National din Bucuresti (TNB) in ultimii ani. Cu siguranta este si cel mai important eveniment cultural realizat in tara noastra cu ocazia anului centenar. Un spectacol care va diviza publicul, dar si de la care nu vei putea iesi in aceeasi stare cu care ai intrat. Si asta conteaza cel mai mult.

Meritele regizorului Radu Afrim sunt multiple: o exemplara punere in scena a unui text clasic al literaturii romane, respectand litera cartii si adevarul acesteia; crearea unui dialog despre ultima suta de ani de istorie ai Romaniei intre tinerii din prezent si cei care au luptat in Primul Razboi Mondial, prin intermediul unui personaj fictiv, Constiinta (Marius Manole); o viziune teatrala moderna, modul in care sunt folosite proiectiile video si filmarile interioare fiind de nivel european, comparabile cu cele din „Domnisoara Julie” a Schaubuhne Berlin (prezentat in cadrul FNT).

Mai mult decat atat, pentru ardeleanul nascut in Beclean cred ca este si unul din cele mai personale proiecte, modul in care sunt prezentate relatiile interetnice romano-maghiare in piesa dovedind o profunda intelegere a acestora, distrugand discursurile patriotard-soviniste existente la nivel politic in ambele tari.

Credit foto: Cosmin Epurescu Pascovici

 

Povestea atat de binecunoscuta a romanului – beneficiind si de o ecranizare magnifica a lui Liviu Ciulei, premiu de regie la Cannes in 1965 –  are la baza drama reala a executarii lui Emil Rebreanu, fratele de 26 de ani al scriitorului, pentru dezertare din armata austro-ungara aflata pe frontul romanesc.

Prima scena a montarii este una care stabileste conventia propusa de regizor, un tanar din zilele noastre (cu un pet de bere in mana) intrand in discutie cu un necunoscut si povestindu-i cat de scarbit este de viata din tara asta, cum in padurea de alaturi descoperise mai multi caini spanzurati de copaci, ce oameni – daca pot fi numiti asa – fiind in stare de o asemenea cruzime. Necunoscutul ii va raspunde ca in padurea asta mai demult s-au intamplat altfel de lucruri, la fel de dureroase, dar care daca ar fi mai bine stiute si intelese in prezent poate i-ar ajuta mai mult pe tinerii de acum sa lupte pentru viata pe care si-o doresc cu adevarat.

Personajul necunoscut se va dovedi a fi Constiinta (un Marius Manole echilibrat, minimalist) care va incepe sa povesteasca faptele din trecut. Sarim astfel cu un secol in urma unde il gasim pe Apostol Bologa (Alexandru Potocean), un tanar ofiter roman din armata austro-ungara incantat de razboiul la care luase parte pe frontul italian si de cariera sa militara, pregatindu-se sa conduca in Galitia executia prin spanzurare a unui dezertor ceh, Svoboda (Octavian Voina). Va veni sa asiste si sa dea un exemplu soldatilor insasi generalul Karg (Istvan Teglas), o aparitie fara cap, tarand dupa el un minunat candelabru cu lumanari aprinse, o extraordinara metafora a inaltilor oficiali fara suflet si desprinsi de realitatea transeelor care au condus la moartea a milioane de soldati in prima conflagratie mondiala.

Credit foto: Adi Bulboaca

 

Executia il va marca pe ofiterul roman, mai ales dupa ce se va imprieteni si va incepe sa poarte discutii lungi cu Klapka, un ofiter ceh (interpretat magistral de Richard Bovnoczki) care fusese avocat inainte de razboi si era macinat acum de lasitatea dovedita intr-o incercare de dezertare impreuna cu alti 3 compatrioti. Acestia au fost prinsi si executati, dar el scapase pentru ca se disociase de ei, nu din frica de moarte ci mai mult cu gandul la sotia si copii care il asteptau acasa.

Cand va primi ordin de transfer pe frontul romanesc intreg universul lui Bologa se va prabusi, replica „cum pot sa lupte frati contra frati” fiind urmata de o proiectie video cu incidentele petrecute vara aceasta la mitingul din Piata Victoriei atunci cand jandarmii au actionat violent impotriva protestarilor pasnici. Astfel de momente sunt inserate coerent in spectacol, fara insa a se face abuz de numarul lor, ci doar pentru a puncta diverse paralele trecut-prezent. Poate cea mai reusita scena din acest punct de vedere este cea in care statuia unui soldat ranit prinde viata si citeste dintr-o scrisoare trimisa de pe front iubitei in timp ce langa soclu sunt doi tineri indragostiti din ziua de azi, cu o sticla de cola si mobilele la indemana.

Ranit intr-o confruntare de noapte cu rusii, eroul piesei va evita pe moment acuta sa dilema morala. Convalescenta in spital este prezentata printr-o scena superba, cu paturi de campanie luminate doar de felinare si surori medicale care ii ingrijesc cu devotiune pe raniti. Va fi trimis pentru refacere intr-un sat din spatele frontului, in casa unui taran ungur. Aici se va indragosti de fiica acestuia, frumoasa si foarte tanara Ilona, interpretata inspirat cu inocenta si zburdalnicia varstei de Raluca Aprodu.

Ii va fi acordata chiar si o rara permisie acasa, unde se va reintalni pentru ultima oara cu mama sa (Natalia Calin), dar va si constata cat de mult se instrainase de Marta (Ada Gales), logodnica care iubea atat de mult uniforma militara, de dragul careia plecase in razboi si de care se va desparti acum.

Apostol se va reintoarce ca si combatant activ pe frontul romanesc unde va fi numit sa conduca completul de judecata care urma sa condamne la moarte mai multi tarani romani pentru fraternizare cu inamicul. Aflat in imposibilitatea morala de a isi condamna fratii de neam va alege sa treaca peste sentimentul datoriei si in noaptea dinaintea procesului va incerca sa dezerteze. Va fi prins de o patrula si va avea acelasi destin inevitabil, piesa parcurgand un cerc complet inceput la executia lui Svoboda.

Credit foto: Adi Bulboaca

 

Scenografia lui Cosmin Florea foloseste excelent imensul spatiu de joc al salii mari de la TNB, inventiv luminat mai ales din lateral, cu scena traversata pe mijloc de o carare de lemn care conduce in profunzime la casa care serveste drept locatie pentru diferite momente ale piesei, fiind alternativ si in mod simbolic casa traditionala romaneasca dar si ungureasca.

Doinele traditionale interpretate live de Lenuta si Teodora Purja sunt un plus de autenticitate si un varf emotional al reprezentatiei, presarata de altfel si cu mult umor, mai ales Ciprian Nicula in rolul ordonantei Petre exceland in acest sens.

„Padurea Spanzuratilor” de la TNB demasca falsul patriotism, proasta intelegere si mai degraba necunoasterea istoriei noastre, dar in acelasi timp vorbeste despre problemele noastre de constiinta de neam care ne macina si acum. Este spectacolul de care avea nevoie nu doar teatrul romanesc ci, indraznesc sa spun, societatea in care traim. Sper din toata inima sa fie vazut de cat mai multi spectatori.

 

 

Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *