Can you ever forgive me? (2018)

Can you ever forgive me? (2018)

Regia: Marielle Heller

Scenariul: Jeff Whitty si Nicole Holofcener

Cu: Melissa McCarthy, Richard E. Grant, Jane Curtin, Joanna Adler, Ben Falcone si altii

 

Anul trecut nu a fost unul din cei mai bogati in termeni de filme remarcabile care sa ramana peste timp si tocmai de aceea „Can you ever forgive me?” constituie o surpriza foarte placuta pentru cei care il descopera acum, la final de awards season, datorita nominalizarilor la Oscar-urile de duminica viitoare. Un film despre prietenie si vocatie profesionala, despre cat de greu este uneori sa crezi in propiile valori si talent atunci cand acestea nu mai sunt apreciate de societate.

Melissa McCarthy face rolul vietii in interpretarea unui personaj real, scriitoarea Lee Israel, specializata in biografii de staruri, in a spune povestea vietii unor vedete de mult uitate din lumea teatrala. Lee are 51 de ani si traieste in New York-ul anilor 90’ intr-un mic apartament inchiriat, la care ii vine tot mai greu sa achite chiria, mai ales cand agenta sa literara nu vrea sa ii plateasca un avans pentru o noua biografie a unei obscure vedete de vodevil.

Este o femeie retrasa, pasionata de lectura si chiar si in perioada cand cartile sale s-au bucurat de un relativ succes nu s-a adaptat la cerintele agentei sale de a acorda interviuri, a participa la emisiuni si petreceri de socializare pentru a se face cunoscuta si populara. Singurele fiinte care ii sunt apropiate sunt pisica sa si Jack, prietenul gay si pasionat de alcool cu care isi petrece serile in barul preferat, ”Julius” – filmarile au fost facute chiar in localul real.

Richard E. Grant creaza un Jack jovial, sarmant, plin de umor, in antiteza dar si complementar cu morocanoasa si sarcastica Lee. Chimia dintre cei doi actori si modul in care isi „paseaza” replicile de la unul la altul sunt o reala placere, bucurandu-se e adevarat de un scenariu excelent si generos ca dialog. Un exemplu in acest sens e momentul cand discuta despre o prietena despre care Lee crezuse ca murise, iar Jack va replica ca el stie ca se mutase in suburbii: ceea ce e cam acelasi lucru pana la urma.

Lee va ajunge intr-o situatie materiala disperata – cu ordin de evacuare din apartament – si va incepe sa isi vanda cartile din biblioteca pentru a supravietui. Unul din propietarii de anticariat ii va oferi preturi de nimic pe volume, iar ca razbunare intr-una din scenele cele mai amuzante ale filmului Jack & Lee il vor suna de la un telefon public ca sa ii spuna ca apartamentul sau e in flacari, doar ca sa il vada cum iese in fuga pe strada in camasa si o ia la goana pentru a incerca sa isi salveze din bunuri.

Norocul lui Lee se va schimba cand descopera intr-o carte o telegrama veche semnata de faimosul dramaturg Noel Coward pe care o va vinde pe cateva sute de dolari. Venitul atat de usor obtinut ii va da idea „criminala” de a isi asigura existenta din vanzarea de scrisori falsificate ale scriitorilor celebri sau starurilor din show-business. Va procura mai multe masini de scris vintage si cu ajutorul lui Jack va incepe sa plaseze la colectionari corespondenta recent descoperita a unor personalitati demult disparute. Lee de altfel va pune mult suflet in a crea scrisori in stilul diferitilor autori, care sa sune autentic, sa faca referire la episoade reale din viata acestora, sa surprinda spiritul epocii respective.

Lucrurile se complica cand cei doi intra in atentia FBI-ului, dar fara a rapi spectatorului placerea vizionarii filmului voi mentiona ca acesta are ca punct de pornire bestseller-ul scris de Lee Israel si bazat pe propriile memorii.

Melissa McCarthy este o revelatie in rolul principal, o interpretare dramatica nuantata, echilibrata si in acelasi timp de neinchipuit pentru cei care o stiam pana in prezent doar din comediile sale de succes si o descoperim acum intr-un rol de substanta. Nominalizarea sa la Oscar pentru rol principal este binevenita, la fel ca si cea pentru rol secundar a lui Richard E. Grant, care de la comedia cult „Whitnail & I” (1987) tot creaza bijuterii actoricesti in roluri mici dar care de obicei raman in memoria cinefililor.

 

Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *