DaKINO: At eternity’s gate (2018)

Regia: Julian Schnabel

Scenariul: Jean-Claude Carriere, Julian Schnabel si Louise Kugelberg

Cu: Willem Dafoe, Oscar Isaac, Rupert Friend, Mads Mikkelsen, Emmanuelle Seigner, Mathieu Amalric, Niels Arestrup si altii

 

Viata lui Vincent Van Gogh a reprezentat de-a lungul timpului o sursa de inspiratie pentru industria cinematografica, de la clasicul „Lust for life” (1956) cu Kirk Douglas in rolul principal, trecand prin „Vincent & Theo” (1990) regizat de Robert Altman, pana la recentul film de animatie „Loving Vincent” (2017). Dar nici una din aceste opere nu reuseste sa redea procesul artistic de creatie al celebrului pictor batav asa cum o face fascinantul „At eternity’s gate” in viziunea regizorala a lui Julian Schnabel.

Sunt scene intregi in care vedem prin intermediul camerei de filmat peisajele si cadrele naturale pe care Vincent le-a imortalizat pe panza in urma plimbarilor sale prin campiile din jurul lui Arles, orasul francez in care a trait pentru mai bine de un an. Prim-planurile cu artistul surprind framantarile si intrebarile pe care si le pune in incercarea de a surprinde magia unui crampei de cer sau frumusetea unor radacini uscate de copac.

Filmul reda episoade din ultima parte a vietii lui Van Gogh, in principal perioada petrecuta in Provence, unde prin ajutorul unui stipendiu lunar oferit de fratele sau Theo (Rupert Friend) va realiza un numar impresionant schite si picturi, fiind cea mai fructuoasa perioada a carierei sale. Si asta in ciuda faptului ca operele sale trimise spre expunere si vanzare la Paris fratelui sau nu se bucura de succes.

Vizita pentru cateva luni a bunului sau prieten si coleg Paul Gaugain (magistral jucat de Oscar Isaac) va constitui in acelasi timp si un moment de reala fericire, dar si declansarea unei crize de nebunie in momentul despartirii, soldata cu celebrul episod al taierii propiei urechi. Va fi supus mai multor expertize medicale si inchis pentru tratament intr-un azil.

Aici va avea loc scena cheie a intregului film, cea a intalnirii si discutiei cu un preot (Mads Mikkelsen) trimis sa il evalueze in vederea eliberarii. In dialogul ce va urma va fi dezvaluit intregul sau crez artistic, faptul ca prezenta sa pe pamant este menita de catre divinitate doar pentru a picta, „God is nature and nature is beauty” cum va sintetiza perfect intr-o propozitie esenta picturilor sale. Dar atunci de ce nimeni nu apreciaza operele tale va fi intrebat de catre prelat, la care va raspunde ca poate Dumnezeu l-a facut „un pictor pentru oameni care nu sunt inca nascuti”, optiunea regizorului Julain Schnabel fiind aceia de a imagina un Van Gogh constient de propia valoare artistica dar si de faptul ca putini pictori sunt apreciati la justa masura din timpul vietii. 

Dupa o lunga cariera punctata de aparitii memorabile, Willem Dafoe (nominalizat la Oscar pentru acest rol) ajutat si de izbitoarea asemanare fizica cu Van Gogh realizeaza in acest film poate cea mai importanta performanta actoriceasca a sa de la „The last temptation of Christ” (1988) incoace. Modul in care reuseste sa redea atat temerile, spaima si agonia prin care trece Vincent, dar si bucuria si modul in care se minuneaza in fata naturii, lasa spectatorului senzatia unei uniuni spirituale profunde intre actor si personajul real pe care il interpreteaza.

“At eternity’s gate” a fost ultimul film prezentat in editia DaKINO cu numarul 28, cel mai vechi festival de film international de la noi din tara fiind in continuare o atractie anuala majora pentru cinefilii bucuresteni, prin foarte interesanta competitie de scurt-metraje si aducerea unor lung-metraje de festival care nu sunt prinse in oferta retelelor de distributie.

 

Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *