Pasari calatoare

Pasari calatoare (Pajaros de verano)

Regia: Ciro Guerra si Cristina Gallego

Scenariul: Maria Camila Arias si Jacques Toulemonde Vidal

Cu: Jose Acosta, Natalia Reyes, Carmina Martinez, Juan Bautista, Greider Meza si altii

Distribuit de Bad Unicorn

„Pasari calatoare” este probabil cel mai interesant film venit pe marile noastre ecrane de la inceputul anului si pana acum. Face parte din categoria rara de produse cinematografice care au o valoare comerciala indiscutabila ca pur entertainment, dar reprezinta si mai mult decat atat, fiind o fina analiza antropologica a transformarilor suferite de o societate arhaica la impactul cu partea negativa a capitalismului occidental.

Filmul spune povestea dramatica a mai multor familii Wayuu, populatia indigena din regiunea Guajira situata in nordul Columbiei, de la sfarsitul anilor 60’ pana la inceputul anilor 80’ ai secolului trecut, perioada care coincide cu dezvoltarea vestitului trafic de marijuana care va influenta decisiv modul de viata al acestor clanuri.
Obiceiurile si traditiile Wayuu sunt descrise in amanunt in „Pasari calatoare”, filmul avand si reale valente de documentar. Credintele mistice, in talismane magice, fantome si comunicarea cu mortii, ne vor duce cu gandul la „Un veac de singuratate”, autorul celebrului roman, Gabriel Garcia Marquez, fiind chiar si el din partea familiei mamei un Wayuu.
In prologul filmului ne este prezentat ritualul care simbolizeaza ca adolescenta Zaida (Natalia Reyes) este pregatita pentru casatorie dupa o perioada de izolare obligatorie. Va fi petita de tanarul Rapayet (Jose Acosta), caruia ii va impus de catre mama fetei si conducatoarea familie, Ursula (Carmina Martinez), sa stranga o zestre foarte bogata constand in animale si pietre pretioase pentru a primi mana acesteia.
Destinul lui Rapayet constituie principalul fir narativ al filmului, incepand cu stradania sa de a strange zestrea solicitata, situata cu mult peste posibilitatile sale. Norocul ii va surade cand va intra in contact cu cativa hippie americani, voluntari in Peace Corps, dornici de a consuma iarba de calitate.

Rapayet va pleca impreuna cu Moises, cel mai bun prieten al sau, catre dealurile unde se cultiva marijuana pe plantatii extinse. Moises este un tip cu apetit pentru distractie si un „alijuna”, termen folosit de Wayuu pentru a desemna orice strain care nu face parte din grupul lor etnic. Cei doi vor intra in contact cu Anibal (Juan Bautista), o ruda a lui Rapayet care in dorinta de a il ajuta pe acesta sa isi uneasca destinele cu aleasa inimii ii va vinde la un pret foarte bun cantitati impresionante de iarba.

Practic acesta este startul unui trafic pe filiera americana care va duce la castiguri financiare din ce in ce mai semnificative. Activitatea criminala este facuta cu acordul politiei columbiene care este mituita de Rapayet in mod regulat. Acesta se va casatori cu Zaida si vor avea doi copii, stilul lor de viata schimbandu-se radical pe masura trecerii anilor, sub influenta contactului cu civilizatia americana, de la modul in care se imbraca, la ceasuri, masini si locuinta impunatoare.

Primul conflict major generat de traficul de droguri va fi iscat de Moises, care va reactiona impulsiv si va impusca doi parteneri americani care incepusera sa faca afaceri si cu un alt clan. Ursula, cea care va mentine cat va putea vechile cutume in familie ii va impune lui Rapayet sa respecte legea Wayuu si sa il elimine pe Moises, acest „alijuna” care poate aduce un adevarat razboi pe capul clanului.

De aici incolo filmul va prezenta conflictele extrem de violente – fara a fi explicit aratate insa – care vor conduce la disparitia treptata a membrilor familiilor implicate, o serie de razbunari fara sfarsit in dorinta de a onora traditii care aproape se pierdusera deja, dar motivate si de o lacomie imensa pentru inavutire si intaietate.

„Pasari calatoare” vine ca o completare perfecta a intregului gen de filme despre traficul columbian cu care ne-a obisnuit Hollywood-ul de-a lungul timpului, povestind partea mai putin cunoscuta a originii, a inceputului dezvoltarii acestei „industrii” locale. Si tot ce a adus cu ea…

 

Articol de Cosmin Epurescu-Pascovici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *