Intoarcerea acasa. Povestea adevarata a unui drum anevoios spre libertate de Slavomir Rawicz

O poveste impresionanta despre curaj si tenacitate, scrie The Times. Intr-adevar, Intoarcerea acasa a lui Slavomir Rawicz este o poveste coplesitoare despre curaj si depasirea limitelor, despre vointa umana, despre prietenie si devotament, despre libertate. M-a emotionat foarte mult si marturisesc ca au fost cateva fragmente pe care le-am citit cu lacrimi in ochi. Au fost si cateva momente in care am gandit “nu se poate, sigur e SF”. Spre exemplu, intalnirea din Muntii Himalaya cu Yeti. Insa modalitatea in care este scrisa aceasta experienta te cucereste si nu te lasa sa te indoiesti la final de autenticitatea ei.

Dintre toate, cel mai tare m-au tulburat incaltarile lor, mocasinii confectionati chiar de ei insisi si care le-au “protejat” picioarele cum au putut, atat de gerul cumplit din Siberia, cat si de nisipul fierbinte al desertului Gobi.

Intoarcerea acasa. Povestea adevarata a unui drum anevoios spre libertate

de Slavomir Rawicz

Editura Corint

Slavomir Rawicz (1915-2004) a fost locotenent in cavaleria poloneza. In anul 1939, la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost arestat de politia secreta sovietica (NKVD) si acuzat ca spiona impotriva URSS. Ca o paranteza, trebuie notat faptul ca cei din NKVD aveau convingerea ca polonezii care stau la granita cu Uniunea Sovietica si cunosc limba rusa sunt spioni. Condamnat la 25 de ani de munca silnica, Slavomir Rawicz a fost trimis intr-un lagar din Siberia. Lagarul nr. 303 se situa la Nord de fluviul Lena, la Sud-Vest de capitala Siberiei de Nord – Iakutsk – si la Sud de Cercul Polar Arctic. Lagarul era un spatiu rectangular inchis, cu o lungime de aproximativ 800 de metri si o latime de aproximativ 400 metri si avea in fiecare colt un turn de paza, construit din busteni solizi si dotat cu mitraliere.

Pe drumul spre lagar, un drum greu de asemenea, Slavomir Rawicz a avut sansa sa schimbe cateva vorbe cu un pastor ostiak. Ostiakul este cel care i-a insuflat ideea de evadare: “Intotdeauna barbatii tineri, puternici si care detesta robia au incercat sa scape. Cred ca si tu ai sa incerci sa evadezi.” Cum Slav a fost un om care a iubit libertatea mai mult decat orice, a luptat cu toata forta lui pentru aceasta.

Drumul din inchisoarea Lubianka din Moscova catre lagarul 303, Siberia.

 

Intr-o zi, impreuna cu alti 6 detinuti curajosi (2 polonezi, un leton, un lituanian, un sarb si un americam), Slavomir Rawicz a evadat din lagar. Au traversat Siberia, Mongolia si Desertul Gobi, Tibetul si Muntii Himalaya si au ajuns in India unde au fost salvati de soldatii britanici. Pe drum li s-a alaturat o fugara de origine poloneza – Kristina Polanska – si o buna bucata de drum au fost un grup de 8 oameni puternici si curajosi, determinati sa ramana in viata si sa-si recapete libertatea. Dar, in final, au supravietuit doar 4.

Un alt lucru care m-a impresionat in aceasta carte a fost hrana acestor oameni in desertul Gobi: serpii. “Nu sunt prea multe lucruri pe care un om infometat nu le-ar manca.” Fragmentul mi-a amintit de romanul “Changi” al lui James Clavell in care detinutii din lagarul militar din Singapore au ajuns sa manance sobolani ca sa nu moara de foame.

Iesind din desertul Gobi au intrat in Tibet si si-au continuat calatoria, bucurandu-se de ospitalitatea tibetanilor. Au urmat apoi Muntii Himalaya, unde au avut de strabutut trasee greu accesibile pana si pentru alpinistii experimentati si bine echipati. “Unui turist sau unui explorator peisajul i-ar fi inspirat grandoare (….). Pentru noi insa aceste forme de relief reprezentau doar niste obstacole pe drumul nostru catre libertate.”

Drumul evadarii. Din Lagarul 303, Siberia in India.

 

Ajunsi in India, au fost ajutati de soldatii britanici si transportati intr-un spital militar din Calcutta pentru recuperare. Epuizat si inconstient pe patul de spital, Slavomir Rawicz ascunde paine in fata de perna ori sub saltea, traind in continuare cosmarul si pregatindu-se pentru urmatoarea etapa a evadarii. Isi revine cu greu din soc, insa odata recuperat se reinroleaza in Armata Poloneza si se intoarce la datorie.

Intoarcerea acasa este o poveste despre limitele umane, depre curaj, despre prietenie, dar mai ales despre libertate.

 

Jurnalistul Ronald Downing l-a ajutat pe Slavomir Rawicz sa scrie aceasta poveste inspirationala a evadarii ce a durat un an de zile si a insemnat peste 6500 km parcursi. Scriu inspirationala pentru ca aceasta experienta tulburatoare si impresionanta m-a determinat sa ma apuc din nou de alergat, sa-mi refac conditia fizica si sa nu ma mai plang atat de micile obstacole care apar pe drumul meu. Desi nu sunt spontana, sunt o persoana cu multa vointa care se adapteaza cu usurinta diverselor neprevazute, insa nu m-as vedea rezistand 6500 km pe un asemenea drum, in asemenea conditii.

 

Alte carti de la Corint pe care le recomand: Din zbuciumul captivitatii si Intre doua miercuri.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *