Sluga la doi stapani

Sluga la doi stapani

de Carlo Goldoni

Teatrul Odeon

Regia: Peter Kerek

Scenografia: Iuliana Valsan

Cu: Pavel Bartos, Elvira Deatcu, Nicoleta Lefter, Rodica Mandache, Dorina Lazar, Paula Niculita, Alina Berzunteanu, Anda Saltelechi si Diana Gheorghian

 

Ultima premiera prezentata in aceasta stagiune la teatrul Odeon a fost clasica commedia dell’arte „Sluga la doi stapani” de Carlo Goldoni. Existau toate premizele unui spectacol de succes: o distributie de prima mana (daca ma gandesc doar la Rodica Mandache sau Dorina Lazar) si un text care a facut deliciul publicului de pretutindeni de la prima reprezentatie in Venetia anului 1746 si pana in zilele noastre.

Din pacate viziunea regizorala a lui Peter Kerek „reuseste” sa anuleze aproape in totalitate comicul de situatie spumos si umorul replicilor create de geniul lui Goldoni. Un motiv obiectiv pentru acest lucru ar putea fi lipsa resurselor materiale cu care se confrunta teatrele noastre in acest an in care subfinantarea culturii a atins praguri alarmante. Dar totusi in aceleasi conditii in mediul independent se fac piese de mare calitate, exemplul cel mai la indemana fiind „Pescarusul” pus de Andrei Serban la Unteatru cu „ajutorul” a catorva scaune.

Montarea are un decor minimalist, doar un podium cu mai multe seturi de trepte asezat in mijlocul scenei, iluminat in mod ingenios cu reflectoare pozitionate chiar pe lateralele spatiului de joc. De altfel light-design-ul lui Daniel Klinger e unul din putinele plusuri ale spectacolului.

Solutia regizorala de a folosi in exces efectele sonore constituie problema majora a acestei versiuni. Pentru fiecare gest facut de actori pe scena care implica folosirea unor obiecte, de la aruncarea imaginara a unor monezi pana la scoaterea unei sabii din teaca, respectiva actiune este ilustrata auditiv prin zgomotul natural aferent. Acest lucru este repetat in mod obsesiv si devine obositor, deranjant chiar, prin modul in care intrerupe firescul naratiunii.

Povestea in sine il are ca protagonist pe Trufaldino (Pavel Bartos), un servitor prin excelenta, vesnic in cautarea unui stapan generos la care sa intre ca sluga pentru o masa buna in fiecare zi si un trai cat mai usor. In acest scop va alege sa slujeasca chiar in acelasi timp doi nobili, pe Beatrice (Paula Nicolita) si pe Florindo (Elvira Deatcu), nestiind ca ce cei doi sunt de fapt iubiti. De aici vor rezulta o serie de intamplari comice, cu scrisori sau bagaje duse la stapanul gresit sau mese servite la han – dupa degustarea lor de rigoare de catre Trufaldino – cui nu trebuia. Pe un plan secundar este dezvoltata relatia pe care eroul o va lega cu fata in casa  Smeraldina (Alina Berzunteanu).

Pavel Bartos reuseste mai mult datorita umorului sau natural sa duca pe umeri piesa, existand un fragment de aproape un sfert de ora spre finalul piesei in care interactioneaza direct cu publicul, deplasandu-se chiar in mijlocul spectatorilor, in mai multe loje, la balcon sau la intrarea in sala. A avut si sansa de a il regasi intr-una din loje pe regizorul Alexandru Hausvater, la care a revenit de doua ori, primind de fiecare data o replica amuzanta, cu trimitere directa la luma teatrului. Cu exceptia rolului principal distributia este integral feminina, dar din pacate nu beneficiaza de un ajutor regizoral pe masura, doar Nicoleta Lefter reusind in Silvio unul din putinele personaje bine conturate ale montarii.

Am avut sansa in anul 2006 sa vad in turneul european care a poposit si la noi pe scena de la Bulandra o versiune extraordinara a acestei piese, in regia legendarului Giorgio Strehler si cu minunata sa trupa de la Picollo Teatro din Milano. Acum doi ani am vizitat casa memoriala Carlo Goldoni din Venetia. Chiar imi doresc ca in viitorul apropiat sa vad o montare romaneasca de inalt nivel pentru „Sluga la doi stapani”, care sa surprinda perfect atmosfera epocii, sa beneficieze de o scenografie generoasa si la care publicul sa rada din toata inima.

 

Articol de Epurescu-Pascovici Cosmin

 

P.S. Nu as vrea sa inchei fara a recomanda cu multa caldura o alta premiera a acestei primaveri a teatrului Odeon (sala studio), „Delirium” in regia lui Vlad Massaci, un text de Enda Walsh dupa Fratii Karamazov, o adaptare moderna si un spectacol impecabil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *