Un 2019 ca niciun altu’

Am avut un an ca niciun altu’. Stiu, au mai ramas cateva zile din el, insa doar o minune m-ar putea face sa ma razgandesc in acest sens.

Au fost cateva momente frumoase, de referinta si musai de povestit nepotilor; dar cand trag linie: 2019 a fost un an plin, apasator, stresant, provocator. Insa… si eu sunt un om ca Nimeni Altu’ si am mers mai departe pe poteca mea, cu capul sus.

Viata e si drama si comedie, cum spune poetul. Am muncit, m-am bucurat de rezultate, m-am lovit de usi si… de oameni, m-am impiedicat, am cazut, am plans, m-am ridicat, m-am indepartat, am zambit, am visat, am luptat. Si lupt in continuare. Si iata ca astfel se deschide categoria de articole cu, din si despre societatea noastra. O societate bolnava, care atunci cand a primit libertatea nu a inteles-o la adevarata ei valoare si, mai ales, nu a stiut ce sa faca cu ea.

Am ajuns sa ne spunem “buna ziua” doar daca avem vreun interes. Nu mai exista omenie, nu mai exista unitate, nu mai exista bunatate… Sau daca mai exista sunt lucruri rare pe care le etichetam ca ciudate, nocive, uneori chiar de-o prostie crasa.

Eu personal m-am lovit anul acesta de oameni, de hartii si de legi negandite; de institutiile publice si de statul hapsan, pardon roman am vrut sa scriu; de tot felul de probleme din care nu vedeam nicio scapare. Dar speranta inca nu a murit si recunosc ca sunt o optimista. Stiu ca voi reusi. Intr-un fel sau altul, voi reusi. Chiar daca nu concret pe chestiunile mele, dar poate experienta mea va ajuta pe cineva, ii va da poate o idee… sau imi va da mie cineva vreo idee.

Ce am invatat din toate cele de pana acum? Go big or go home!

Asadar, ramaneti pe aici. Anul ce vine va fi un an cu multe povesti. Ca niciunele altele, zic. 😉 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *