Caminele de batrani – iadul celor in varsta

Cine nu are batrani, sa-si cumpere! spune un vechi proverb romanesc. Din pacate, nu se mai aplica in zilele noastre. Ne este drag sa ascultam povestile si experientele batranilor si, poate uneori, sa invatam din ele; insa nu mai avem rabdare cu ei si nici timp pentru ei.

Solutia: caminele de batrani. Speram ca aici sa fie ingrijiti asa cum merita, sa aiba cu cine conversa, sa manance mancare calda in fiecare zi etc, etc. Noi doar ii vizitam, le ducem bunatati si stam o ora-doua cu ei, iar apoi fugim la ale noastre. Insa nu avem capacitatea sa le citim in privire durerea cu care ne cearta: ” de ce m-ai adus aici?” si nici strigatul de disperare: “vreau la mine acasa!”.

Sunt cazuri de rea-vointa, sunt cazuri sociale, dar sunt si cazuri in care caminele de batrani sunt salvarea lor si/sau a noastra. Cu toate acestea, sa nu-i “aruncam” in orice camin doar pentru ca asa ne este noua mai comod, zic. Pentru ca niciun camin de batrani nu este acasa, oricat de frumos s-ar prezenta ei, oricat de bun ar fi PR-ul lor, oricat de bine ar arata locatia. Stim cu totii ca aparentele insala. Spun asta din propria experienta, caci am fost nevoita sa duc un bunic la un camin de batrani. Am inceput cu o mica cautare pe google, cateva telefoane si vizite la caminele selectate in urma conversatiilor telefonice. Am discutat ulterior cu o persoana din domeniu si am primit cateva recomandari. Am avut incredere si doar in urma unei discutii telefonice cu managerul unuia dintre caminele recomandate l-am trimis pe batran acolo. Mare greseala. Intotdeauna trebuie mers si vizitat caminul de batrani inainte! De vizitat camera in care va sta batranul, nu o camera oarecare, de vazut baia, bucataria si sala de mese, plus zona de recreere daca exista. Nu mergeti pe incredere, pe recomandari, pe o poveste telefonica, pe niste fotografii din online, ci doar pe ceea ce vedeti cu ochii vostri.

Cum va spuneam, l-am trimis pe batran la un camin doar pe baza unei recomandari. Era o zi de luni. Eram multumita cu gandul ca este in siguranta, este in afara Bucurestiului si are spatiu verde, are o gradina unde sa stea la aer si la soare, atunci cand vremea permite. Abia sambata am reusit sa merg sa-l vizitez. Dupa doar 5 zile bunicul arata groaznic. Nu exagerez: am plecat plangand de acolo, cu tot cu batranul dupa mine. ( Nu vreau sa dau numele caminului, pentru ca am ajuns la niste amenintari urate cu proprietara acestuia. Dar il gasiti mentionat aici.)

Trei zile mai tarziu am gasit un alt camin. Parea decent si personalul parea a avea putina omenie, ceea ce este un aspect fooooarte important. Este fundamental ca personalul unui camin de batrani sa fie bine instruit, sa aiba rabdare cu fiecare batran in parte, sa aiba timp pentru fiecare: sa-i dea sa manance, sa-i dea sa bea apa, sa-l spele, sa-l plimbe si tot ceea ce mai este necesar. Dar, din pacate, niciun camin de batrani nu are personal suficient, astfel ca oricat de rabdator si dedicat este un om, nu va putea niciodata sa faca fata mai multor batrani in acelasi timp. Unul nu aude bine, unul nu vede bine, unul vrea apa, pe altul il doare ceva, unuia nu-i place mancarea, altul vrea la baie etc. Si asa a ajuns batranul meu la spital cu diagnosticul: deshidratare severa. De ce? Pentru ca nu au avut suficienta grija sa-l hidrateze, se pare.

Ganditi-va putin: Un batran are o pensie medie de 1500 lei/luna. In conditiile in care apartinatorul plateste unui camin privat 2000 – 2500 lei/luna, iar personalul responsabil nu ii da batranului nici macar apa sa bea, ce concluzii putem trage?

Caminul de batrani este doar o afacere pentru unii. Din pacate, pentru cei care conteaza mai mult, adica pentru batrani, caminul nu este acasa. Nu sunt respectati, nu sunt ingrijiti asa cum ar trebui, iar apartinatorilor li se spun doar povesti frumoase. Asta este concluzia mea.

Si iata cum ajungem la un alt lucru important. Atunci cand mergeti in vizita la batranii vostri, stati de vorba cu ei, puneti-le intrebari si cereti detalii despre cum este acolo, ascultati ce va spun si incercati sa-i credeti chiar daca pare ireal pe moment. Spre exemplu, batranul poate spune: nu am mai mancat de 2 zile. Iar personalul caminului sare repede si spune: a uitat, chiar mai devreme a mancat de pranz. Doar stiti ca are dementa/Alzheimer, asa e boala batranetii. Tineti minte aceasta informatie si verificati in viitorul foarte apropiat, pentru ca batranul vostru s-ar putea sa spuna adevarul. E drept, batranetea este grea si urata si mai uiti ori confunzi lucruri. Insa uneori, de cele mai multe ori, batranul chiar spune problema cu care se confrunta, care il doare si totul este real. Sa va explic: vine ora de masa si batranul doarme. Trece ora de masa, se strange masa, nimeni nu l-a trezit si asa a ramas nemancat. Poate ingrijitoarea a incercat sa-l trezeasca si el nu a vrut, dar asta nu se poate intampla 2 zile la rand, nu? Sau poate chiar a mancat, insa nu a mancat suficient si nu s-a saturat, asa ca in alte zile, asa cum manca acasa. Sa stiti ca niciodata ingrijitoarele nu au rabdare ca batranii sa termine de mancat tot din farfurie si nu stau cu lingura dupa ei.

Referitor la faptul ca dorm mult batranii atunci cand sunt la camin, desi nu am nicio dovada in acest sens, indraznesc sa afirm ca personalul responsabil le administreaza substante care le provoaca somnolenta. Pentru ca, de regula, batranii sunt cam insomniaci asa, nu ziceti? Vecina de la 2 nu te-a urmarit niciodata pe dupa perdea cand veneai la miezul noptii acasa, iar a doua zi te stia tot blocul? Ia ganditi-va putin…

Inca un aspect de care sa tineti cont. Daca tot timpul usa caminului este incuiata si trebuie sa anunti dinainte vizita la batranul tau, nu este ceva suspect acolo? Exista un program de vizita, care se respecta mai mult sau mai putin. Totusi, daca caminul de batrani se presupune ca este (ca) acasa pentru beneficiarii serviciilor lui, ar trebui sa puteti merge sa-i vizitati oricand, nu? In limite decente, evident. Ca la bunici asa mergeam de cele mai multe ori: pe nepusa masa. Nu prea ii anuntam dinainte, decat in zile festive. Asadar, incercati sa mergeti in vizita neanuntati si observati daca batranul este curat, spalat, mancat, etc.

Sunt atatea de spus despre caminele de batrani, dar cred ca esentialul este punctat aici. Nu uitati: Intr-un camin de batrani trebuie sa gasesti omenie si caldura, multa grija pentru cei in varsta, curatenie, confort, liniste si respect, mancare si apa, asistenta medicala si… supraveghere permanenta. Daca aveti nevoie de sfaturi sau doar vreti sa va spuneti “oful”, va astept comentariile la aceasta postare.

“Un azil de bătrâni este de fapt un compromis de căcat. Nimeni nu ar vrea să trăiască acolo, dacă ar avea de ales.” (Fata cea buna, de Mary Kubica)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *